Atacul clovnilor sau cum atacam Rusia cu vreo cativa euro

Georgiana Arsene

Actiune plina de patriotism, organizata ad-hoc astazi, pe la cinci dupa amiaza, in fata sediului Ambasadei Federatiei Ruse in Romania. Convins fiind ca rusii si-au batut joc de noi, romanii, donand 100 de euro pentru „Cumintenia Pamantului”, jurnalistul Tiberiu Lovin a decis sa ia fraiele in maini si sa spele obrazul poporului de aceasta jignire nemaiintalnita.

Inarmat cu tehnologie-telefon, laptop sau tableta, Tiberiu Lovin a decis sa provoace populatia la actiune impotriva rusilor. Cum? Pai, sa doneze fiecare cate un cent pentru a acoperi suma de o suta de euro, iar banii sa ii dea la Ambasada, pentru Excelenta Sa. Si-a lansat manifestul pe Facebook, locul unde romanii posteaza tot ce mananca si isi anunta iubirile.

Ora 17 si un pic. Pe Kiseleff se plimba cativa biciclisti, altii sunt pietoni. In fata Ambasadei, masini ale unor televiziuni; Antena3, Digi 24… Mai mult presa decat romani inflacarati de actiune.

Ma intalnesc cu Lovin care ma intreaba daca donez. Ii spun ca nu, ca am venit in calitate de blogger. Este de acord sa imi spuna doua lucruri despre actiune. „Ideea a pornit de la o postare a lui Lucian Mandruta, care a spus ca ar vrea sa returneze o suta de euro, marunt, Ambasadorului. Eu l-am provocat sa faca asta, pentru ca are mai mult impact orice scrie el pe Facebook. El a spus ca mai vedem, pana la urma vrea sa organizez eu evenimentul. L-am organizat. Au spus ca vin peste 80 de persoane. Sunt vreo … nu stiu daca sunt zece. O persoana a donat pentru 20 de prieteni, pentru 30 de prieteni… S-au adunat bani romanesti, micuti. Apoi, am dat drumul la treaba. Ma asteptam sa fiu sustinut de cineva, dar… Sa fiu sustinut de gen Mandruta, de altii, dar nu s-a intamplat asta. Au fost aproape 2000 de distribuiri, dar nu s-a intamplat sa fiu sustinut de cineva important, cu toate ca vad ca stie si domnul Iohannis. Sper ca domnul Ambasador sa-si ceara scuze, pentru acel clip pe care l-a postat in paralel cu donatia care este simbolica, exact cum a spus si care  e fara rost. E ca si cum omul moare si vin si eu si spun: „Sanatate!” Vineri se incheie acest proces”.

Intre timp, un prieten al lui Tiberiu Lovin umbla cu o punguta de hartie, mica, de cadouri si aduna maruntisul. O doamna blonda doreste sa doneze, dar sa nu fie filmata. In cele din urma, ajunge in atentia reporterilor. Vorbeste despre cat de rai sunt rusii. Este lasata sa se afirme, in fond, nu cred ca are nimeni dintre cei prezenti mari cunostinte de istorie, asa ca fiecare este liber sa spuna ce vrea.

Un tip vrea sa doneze bani coreeni. Se fac poze, se filmeaza. Incerc sa imi dau seama cine vine sa doneze, dar presa ocupa tot trotuarul.

Din Ambasada soseste atasatul de presa. Lovin este invitat inauntru. Presa porneste cu camerele pornite. Momentul este plin de incarcatura, probabil emotionanta, pentru partea romana-formata din ziaristi-care isi vad colegul intrand pe poarta. Este filmat de aproape, de parca ar merge la ghilotina.

Lovin intra. Afara, jurnalistii asteapta. Un tip dintr-o masina intreaba ce se intampla. Un fotoreporter ii spune despre ce este vorba. Tipul aplauda, incarcatura emotionanta creste, fotoreporterul este vizibil afectat ca traieste un moment crucial.

Intre timp, langa borduri, vad, risipite, 3 monede de 10 bani. Oare au cazut din punga cu donatii?

Il intreb pe fotoreporter daca el crede ca va dura mult. Este convins ca Lovin nu va iesi rapid din Ambasada, pentru ca, sustine acesta, „rusii vor incerca sa traga de timp”. Abia termina de rostit fraza, ca Lovin apare. Jurnalistii sar pe el ca pe sfintele moaste.

Incepe sa faca declaratii, pe care le reia apoi, pentru toti colegii. „Tiberiu, asa au zis, ca isi cer scuze?” intreaba, cu deontologie, un jurnalist care filmeaza cu telefonul. „Isi cer scuze ca am inteles gresit mesajul clipului”, il lamureste Tiberiu Lovin. „Ei n-au vrut sa ne jigneasca. Despre bani a zis ca ne multumeste foarte mult. Maine se duce si-i doneaza la… cu chitanta. Tot din partea lor, da! Trec acolo ca noi am contribuit”, adauga Lovin. El nu prea stie exact cu cine a vorbit din partea Ambasadei, dar ce conteaza detaliile atunci cand vine vorba de onoarea patriei?

Se da semnalul de plecare: „Hai sa plecam, pana nu incepe ploaia!”

P.S. Actiunea nu a avut autorizatie.